Ametistul

Incremenire de aripi
stropite cu dor;
un dor de sperare,
de-albastru,
de mor,
renastere dulce
ce face sa bata
nu inima vie,
ci inima-ti moarta,
sculptata in piatra
de catre-un artist
ce-a-nchis-o-n cristal,
intr-un mic ametist,
uitand-o apoi pe o polita gri;

uitandu-te-apoi
tu pe tine sa fii...

Aducere-aminte,
traire de dor,
trezire de lacrimi
si aripi de zbor,
un suflu de patimi
putin acrisor...

Zambesti la reflectia-ti,
plina de haz...
Ca orice artist,
oglinda-ti arata, cu ochi de viteaz,
cercei de-ametist...