Basm

Te-am căutat

- mi-ai zis –

pe creştetul muntelui,

dar nu te-am găsit.

Si totuşi eram acolo,

dar mă acoperea aripa vulturului;

ochiul lui mi-a arătat

măreţia albastrului,

a verdelui,

a curcubeului întreg.

Am vorbit

- mi-ai zis –

cu vulturul, dar

tu nu erai acolo.

Mă ascunsese zeul pământului;

lutul lui mi-a arătat

sculptura cristalului,

a viului,

a omenirii întregi.

Am săpat

- mi-ai zis –

pământul şi zeul

m-a gonit sa nu

tulbur zânele.

Mă furase îngerul cerului;

inima lui mi-a arătat

puterea gândului,

a aripilor,

a iubirii întregi.

Şi abia apoi

te-am recunoscut…

dance me...

Devenire

Îmi număr bătăile inimii

în cadenţa paşilor tăi:

te apropii,

esti,

ai trecut…

Acum

iar trebuie să-i spun inimii

povestea chipului tău

să mai poată trăi

din amintirea cadenţei

pleoapelor tale

până când,

apropiindu-te,

eşti – va deveni etern

şi inima mea va hrăni

cadenţa

buzelor tale

Petec de cer

Cu pasi marunti si iuti
mă urmăreşte ploaia,

raze de soare-o fac

perdea de chihlimbar

Mă strigă să m-opresc,

să mă întorc

şi să păşesc,

râzând copilăros,

în apa strînsă-n palmele deschise

de fir de iarbă

şi petale de-albăstrea.

Cu paşi mărunţi şi lenţi

tu vii în urma ploii;

doar dacă ea va sta

ne vom putea-ntâlni

Mă strigi să mă opresc,

să calc,

să tulbur,

râzând puţin poznaş,

un mic petec de cer – palme deschise

de fir de regăsire

si suflete pereche.

Degrade (Suflet căprui)

In ochii tai citesc

- pe-ascuns –

întregul acatist

dintr-o suflare.

Osana

irizată în degrade căprui.

Când buzele-ţi rostesc

cu patos

condac, icos, cântare

le sorb

- pe-ascuns –

simţind puterea Lui.

Şi-n muta rugăciune

a sufletului tău

mă oglindesc cu teamă,

sfială

si credinţă

- pe-ascuns sperând că spui

o mută rugăciune

spre-al meu suflet… căprui

Destramare

gândul tău
stă
agăţat de marginea
sufletului meu destrămat
ca un păianjen
care
îşi părăseşte pânza
udata de roua dimineţii
şi se întoarce furişat
în razele apusului
doar
ca să-şi deguste prada fremătândă:
gândul meu.