Ingerul Pazitor

e frig
intotdeauna
cand plec de langa tine...
va fi oare focul tau
atat de arzator
sa ma incalzeasca in infrigurare?...

e gheata
sub pasii-mi nesiguri
ce ma-ndeparteaza de tine...
vei avea oare aripile
atat de lungi
sa ma sprijini in alunecare?...

e intuneric
in haosul gasit
in lumea din afara de tine...
vor fi oare ochii tai
atat de luminosi
sa-mi arate calea in ratacire?...

e instrainare
in uitarea ce s-a asezat
pe sufletu-mi golit de tine...
va fi oare iubirea ta
atat de graitoare
sa mi te-aduca-aminte in pieire?...

e glas
din departare
ce-mi striga pe nume
sufletul doritor de tine...
'eu Sunt!' ...
Caldura, Echilibrul, Lumina, Iubirea
totul re-nvie
caci m-am intors la tine...
desi... n-am fost plecata nicicand;
doar m-am uitat o clipa in afara...
cand, de fapt,
TU
esti mereu inauntru!

Culoare

liniste-n noapte,
gand se destrama,
pe margini de suflu trec clipe de vis

tresalta culoare,
se-aduna-n privire,
picteaza un suflet pe-albastru deschis

pe zbucium de gene
o clipa se-opreste!
admira-n tacere culoarea... si trece,
lasand amintirea din cupe sa sece...

ochiu-mi suspina,
insa pictorul rade:
ingheata privirea si-albastrul e rece!

...un zambet re-nvie caldura-n culoare...

gandul se-aduna,
iar visul dispare,
lasandu-ma-n brate de cer si petale
de clipa de timp care trece-n uitare...

petale-n culoare de vis...

Aripi pentru imbratisare

Cand am plecat de langa Tine,
pasii
mi-au plans...

Dar au suras aripile
stiind ca, de acum,
ele Iti vor simti caldura.

Cand am revenit aproape,
pasii
au lasat din nou lacrimi
in urma lor:
pierdusem aripile - credeau...

Ei insa nu stiau ca
aripile nu se vedeau
doar pentru ca ele
acum
imbratisau infinitul...

El latido del corazón

La creación de Dios
creciendo
in error…

aprendiendo
vida con vida,
olvidando
día con día,
perdonando
casi nunca…

La memoria del alma
señalando
minuto con minuto,
la razón
ignorandola
cada segunda…

La creación de Dios
pidiendo perdón
desdel momento
que debe pagar…
nunca ates,
solo después…

pero con cada latido del corazón!
_____________________________________
(english version)

The heartbeat

God’s creation
growing
in error…

learning
life by life,
forgetting
day by day,
forgiving
almost never…

The soul’s memory
crying out
minute by minute,
the reason
ignoring it
each second…

God’s creation
asking for forgivness
since the moment
it has to pay…
never before,
only after…

but with every heartbeat!

Trezire...

Cum mă cuprinzi în braţe, mă simt o prelungire
a-ntregii tale firi;
m-abandonez plăcerii o secundă, -apoi revin
la conştiinţa punctului de sprijin...
o luptă-n concentrare
cu-atâta pasiune,
încât şi timp şi spaţiu îşi pierd din consistenţă;
fără să-mi spui o vorbă, ori vreo şoaptă,
ţi-ascult toată vibrarea şi-urmez doar prin simţire
intenţiile subtile pe sunete firave...
mă ţii pe-ntreg atentă
te urmăresc vrăjită
întreaga lume-n jur se şterge-n amintire;
doar centrul nostru naşte o nouă dimensiune
şi retrăim o viaţă – e-a noastră,
remodelată din fibre-ale fiinţei –
a mea şi-a ta-mpreună; o viaţă nevăzută
de cei ce ne-nconjoară,
ce-ncepe şi sfârşeşte cu o îmbrăţişare…

Desprinderea mă lasă solitară
şi Eul – incomplet – întreabă:
e vis ce am trăit cu tine oare?
Ori de e vis viaţa-mi pân-acuma –
trezirea este unica mea vrere...

Credinţa paşilor…

Ei nu-mi vor spune taina nimănui;
iar amintirea dorurilor mele
o păstreaza sfânt şi tăcut…
Numai reîntâlnirile –
cu atingerile lor vibrante –
renasc secretul:
fericirea…

Cum să nu le cred tresărirea?
Aripi ale sufletului…
paşii mei…