Nepărăsirea

Contemplu cărarea curbă

ce se stinge subit

și dezleagă nara

de colțul gurii

tremurat

care mi-a cotropit,

niște secunde mai devreme,

încrederea.

- Nu.

Cred cuvântul copleșitor

ce se naște surd

și leagă ventriculul

de coltul ochiului

lăcrimat

care ți-a urmărit,

niște ani mai devreme,

înstrăinarea.

- Ba da, baby.

Privește firul îmbătrânit

ce innoadă efemerul tău

cu amintirile mele.

Să fi fost plecat.

ne-ar fi ucis.