de ce pasesti cu-atata grija
pe firul firav
al privirii mele?
cand tot ce iti doresti
- sunt sigur -
e sa patrunzi prin poarta-nalta
sculptata-n
lemn de inima dorinda...
nu-ti fie teama
de zabrele!
sunt genele-mi - grabite parca -
sa-ti netezeasca drumu-n cale
iar cheia...
cheia negraita,
te-asteapta-n coltul
gandurilor tale...
2 comments:
Wow ... asta imi place mai mult ca "Povestea" :"> ... foarte ... ilistrativa mi se pare ... foarte buna :-D
:) multumesc!
Post a Comment