zambeste

Priveste! aluneca gandul in mine;
Asculta! se-ascunde-ntre sunete line;
Si crede! intreaba de tine...

Privirea mea tese o nada,
o-arunca in lumea de forma
si-asteapta - rabdarea-i e arma -
privirea-ti s-o soarba, s-o vada.

Deci crede: ti-e mintea cuprinsa-ntr-un val
Asculta! iti danseaza in vise pe mal
Priveste! iti naste un gand magistral

si-ti creste nou zambet:
esti suflet perfect de cristal!

Prefata la cuprins

_____________ sau 'Poveste noua'

si ma gandesc de-atata timp
cu ce sa umplu-atatea pagini,
cand tot ce am e un cuprins
de cer cu stelele pe margini?

de-ncerc sa le adun putin
se-ncurca razele-ntre ele...
si-apoi eu cum mai scriu povestea,
cand gandul lor e-ntr-ale mele?

gandesc albastru-n raze pale
cu stele atarnate-n pleoape...
cu-n colt de luna-astern pe file
portret de drag cu chip de ape...

aproape-mi umplu cartea vietii,
cuprinsul mi-e carare clara,
cand... vii si schimbi o stea din locu-i!

...ma lasa luna-n miez de seara
sub ochiul tau sa ard in focuri
pana-n valtoarea diminetii...

cand iau cu grija-un colt de soare,
il trec prin flori pline de roua,
te iau de mana si-ntre-alinturi
m-apuc de scris poveste noua...

Zambet mut

Aduna-mi inima in cupa
cu care vei cinsti, in clipa
ce-aduna-n ea o lacrima lucíe,
pe-acei ce te-au facut sa plangi.

Si-o soarbe-apoi cu voluptate
ca pe-o licoare ce-n trecut,
sub magica privire-a lunii,
facea sa nasca-un zambet mut
si trist, si vesel, si zalud

Si-apoi ma cheama!
Si-am sa vin...
caci cupa-adanca se goleste,
iar sufletu-mi, nestors de chin,
se face râu si paraseste
- in valuri calde -
ochiu-ti plin...

Cheia

de ce pasesti cu-atata grija
pe firul firav
al privirii mele?
cand tot ce iti doresti
- sunt sigur -
e sa patrunzi prin poarta-nalta
sculptata-n
lemn de inima dorinda...

nu-ti fie teama
de zabrele!
sunt genele-mi - grabite parca -
sa-ti netezeasca drumu-n cale

iar cheia...
cheia negraita,
te-asteapta-n coltul
gandurilor tale...

Povestea

Ti-am ascultat in zambet
marea
care-mi spunea povesti
in vant,

te-am strans in brate
cu dorinta
de-a te pastra mereu
in gand...

Tu apa lina si adanca
ce nu stai clipa locului,
m-ai invatat
cutreieratul
si-apoi....
m-ai lasat orisicui...

ca sa ma-ntorc incet la
chipul
ce sta-ncrustat in
sinea firii
si-mi spune ne-ncetat povestea
a mea
a ta
si
a iubirii...

Prefer zborul

Crezand ca pier
m-am agatat de viata...
dar viata-a spus
'tu ma sufoci!'

Am plans atunci
cu gandurile albe-n
valuri,
privirea-nchisa-n
mintea goala.

Am plans durerea
ne-agatarii
fara-a-ntelege
eliberarea...

Iar cand aripile-au prins
vantul
si sufletul a prins
iubirea,
am inceput sa zbor
prin zambet...

Prefer zborul
oricarui tip de mers...

Soare... fastacit

Mi-ai sarutat mana delicat,
urmarind cu privirea linia fragila a incheieturii...
Apoi, lumina soarelui
s-a fastacit infrigurata
inainte sa incalzeasca cu razele-i aurii
incheietura
ramasa suspendata intre
doua batai ale inimii...

tu crezi...

O lume ingradita
de propriile zabrele,
tesute fin
din fir de gand
plangand incet
in valuri de trairi...

Eu stiu ca vrei sa evadezi!
Tu crezi ca n-ai cum sa te salvezi...

Urzeala de zabrele
ia-o,
preschimb-o in carari de vis
si ele te-or purta mereu
spre cer deschis...

Ingerul Pazitor

e frig
intotdeauna
cand plec de langa tine...
va fi oare focul tau
atat de arzator
sa ma incalzeasca in infrigurare?...

e gheata
sub pasii-mi nesiguri
ce ma-ndeparteaza de tine...
vei avea oare aripile
atat de lungi
sa ma sprijini in alunecare?...

e intuneric
in haosul gasit
in lumea din afara de tine...
vor fi oare ochii tai
atat de luminosi
sa-mi arate calea in ratacire?...

e instrainare
in uitarea ce s-a asezat
pe sufletu-mi golit de tine...
va fi oare iubirea ta
atat de graitoare
sa mi te-aduca-aminte in pieire?...

e glas
din departare
ce-mi striga pe nume
sufletul doritor de tine...
'eu Sunt!' ...
Caldura, Echilibrul, Lumina, Iubirea
totul re-nvie
caci m-am intors la tine...
desi... n-am fost plecata nicicand;
doar m-am uitat o clipa in afara...
cand, de fapt,
TU
esti mereu inauntru!

Culoare

liniste-n noapte,
gand se destrama,
pe margini de suflu trec clipe de vis

tresalta culoare,
se-aduna-n privire,
picteaza un suflet pe-albastru deschis

pe zbucium de gene
o clipa se-opreste!
admira-n tacere culoarea... si trece,
lasand amintirea din cupe sa sece...

ochiu-mi suspina,
insa pictorul rade:
ingheata privirea si-albastrul e rece!

...un zambet re-nvie caldura-n culoare...

gandul se-aduna,
iar visul dispare,
lasandu-ma-n brate de cer si petale
de clipa de timp care trece-n uitare...

petale-n culoare de vis...

Aripi pentru imbratisare

Cand am plecat de langa Tine,
pasii
mi-au plans...

Dar au suras aripile
stiind ca, de acum,
ele Iti vor simti caldura.

Cand am revenit aproape,
pasii
au lasat din nou lacrimi
in urma lor:
pierdusem aripile - credeau...

Ei insa nu stiau ca
aripile nu se vedeau
doar pentru ca ele
acum
imbratisau infinitul...

El latido del corazón

La creación de Dios
creciendo
in error…

aprendiendo
vida con vida,
olvidando
día con día,
perdonando
casi nunca…

La memoria del alma
señalando
minuto con minuto,
la razón
ignorandola
cada segunda…

La creación de Dios
pidiendo perdón
desdel momento
que debe pagar…
nunca ates,
solo después…

pero con cada latido del corazón!
_____________________________________
(english version)

The heartbeat

God’s creation
growing
in error…

learning
life by life,
forgetting
day by day,
forgiving
almost never…

The soul’s memory
crying out
minute by minute,
the reason
ignoring it
each second…

God’s creation
asking for forgivness
since the moment
it has to pay…
never before,
only after…

but with every heartbeat!

Trezire...

Cum mă cuprinzi în braţe, mă simt o prelungire
a-ntregii tale firi;
m-abandonez plăcerii o secundă, -apoi revin
la conştiinţa punctului de sprijin...
o luptă-n concentrare
cu-atâta pasiune,
încât şi timp şi spaţiu îşi pierd din consistenţă;
fără să-mi spui o vorbă, ori vreo şoaptă,
ţi-ascult toată vibrarea şi-urmez doar prin simţire
intenţiile subtile pe sunete firave...
mă ţii pe-ntreg atentă
te urmăresc vrăjită
întreaga lume-n jur se şterge-n amintire;
doar centrul nostru naşte o nouă dimensiune
şi retrăim o viaţă – e-a noastră,
remodelată din fibre-ale fiinţei –
a mea şi-a ta-mpreună; o viaţă nevăzută
de cei ce ne-nconjoară,
ce-ncepe şi sfârşeşte cu o îmbrăţişare…

Desprinderea mă lasă solitară
şi Eul – incomplet – întreabă:
e vis ce am trăit cu tine oare?
Ori de e vis viaţa-mi pân-acuma –
trezirea este unica mea vrere...

Credinţa paşilor…

Ei nu-mi vor spune taina nimănui;
iar amintirea dorurilor mele
o păstreaza sfânt şi tăcut…
Numai reîntâlnirile –
cu atingerile lor vibrante –
renasc secretul:
fericirea…

Cum să nu le cred tresărirea?
Aripi ale sufletului…
paşii mei…

Solstiţiu

_____de ziua Oanei (nash-mea)

_____22 decembrie 2008

Când clipa din raza lucíe a lunii

trezeşte în suflet mirare şi glas,

cu inima plină de dorul luminii

străbaţi neştiută eternul rămas;

asceza aşteaptă-mplinire-n voinţă,

credinţă,

surpare,

urcuş şi popas;

cu lacrima-n zâmbet,

cu mintea-n ştiinţă,

cu sufletul sus – numai el ţi-a rămas…

şi biruie raza de aur si-opal

străfulger de viaţă în lut efemer,

când timpul măsoară doar treceri de val

tu urci prin iubire, iubindu-l pe El…

Roşul de sine

Rupere din tăcere,

strigăt sfâşie întunericul…

roşul ţâşneşte cu aripile în zbatere –

amestec de decor

cu vis şi realitate;

nimicul se face mic –

dispariţie.

liniştea strigă ‘Ajutor!’,

ochii îşi caută irisul,

sufletul deasupra şi departe

desprins de materie

vede trecut,

prezent şi

viitor,

dar tace…

secretul e încuiat cu lacăt de

fir de sunet,

ghicitoarea e prea simplă

ca să fie dezlegată;

vederea limitei şi limitele privirii

nu simt largheţea,

simţirea are nevoie de arbitru;

Revenirea la sine – 

Cheia pe care o caut...

Nu-mă-uita

-->
Petală albastră ascunsă sub pleoapă
petală trezită din nu-mă-uita
perdeaua de gene o ţine captivă
firavă-nchisoare
venită din stea;

Privirea o-nalţă încet către ceruri
şi suflet cu dor se prelinge din ea
născându-i pe margini arípi pentru zboruri
zvâcnire de visedin inima mea;

Întreaga făptură cuprinsă-n lumină
adie suflare ca fulgul de nea
atingerea mută de lacrimă plină
aduce mirarepe aripa sa;

Pleoapa se-nchide,privirea se pierde...
Întoarsă spre sine renaşte mai blândă
creare-izvorăşte-n aducere-aminte
şi-a mea alinare ce îngeri o cântă
zideşte un suflet în linişte sfântă.
x
x

Paralelism

Din maini reunite invie chemare.

Ingerul mut pune-n fire de fum

acorduri de vieti

simfonie,-ndrumare...

Sunet de-aripa batand linistit

contrapunct in fiire

contraton in murire

contrast in finit...

Traire ce-ntr-una revarsa din Eu

cu lina risipa

mereu si mereu

contratema...

Lia şi fluturii

Cu gandurl dus, sub stoluri de frunze,
i-e sufletul plin de ramuri de fluturi;
iubirea prelinsa pe vene de salcii
renaste-amintirea pe aripi de gene;
cu maneca larga, zbatand ca un vis,
cu pasii pe marginea gandului fin,
isi cauta somnul patruns de traire
gasind numai viata pe iris deschis
si fluturi albastrii - reflexii de raze
se joaca cu rosul din inima ei.
'Iubirea se-ascunde, gasi-o-voi oare?
alerg peste campuri si valuri de vant...
pe nori argintii tresar de chemare
"Lia!" ma striga fluturii mei'
Acolo in lumea cu palcuri de stele
se-aduna cu totii - strajerii plapanzi,
pazesc si slavesc intreaga ardoare
ce-asteapta s-avem doar curajul de-a vrea
si-atunci o sa spuna: 'Iubirea ta, Lia,
e-n tine deja; ascult-o si arde odata cu ea!'

Iubirea...

Când mi-am amintit
Zborul,
gândurile mi-au revenit la Viaţă,
faptele Mâinilor
au prins contur
şi, deodata, Sufletul a recunoscut
acuarela paşilor
şi
algoritmul Privirii.

Amintirea
se joacă cu cercurile
pe care Aripile noastre le conturează
în largul necuprins şi adânc al
Uitării,
îndemnând Vocea tăcută să regăsească
culoarea ecoului
şi
sunetul Raiului.

Iar când Sufletul va fi ţinut
de mâinile
care înţeleg Focul arderii divine
şi care acoperă suflul cu
Scânteia,
atunci răceala Lutului va fi învinsă de
căldura lacrimii
şi
miracolul Iubirii.