Crezand ca pier
m-am agatat de viata...
dar viata-a spus
'tu ma sufoci!'
Am plans atunci
cu gandurile albe-n
valuri,
privirea-nchisa-n
mintea goala.
Am plans durerea
ne-agatarii
fara-a-ntelege
eliberarea...
Iar cand aripile-au prins
vantul
si sufletul a prins
iubirea,
am inceput sa zbor
prin zambet...
Prefer zborul
oricarui tip de mers...
1 comment:
E printre putinele tale poezii care le inteleg sau care se "prind" / "prinde" de mine ... asa ca spor la treaba, poate in urmatorii 27 de ani mai inteleg una :-D
GL :*
Post a Comment