Iubirea...

Când mi-am amintit
Zborul,
gândurile mi-au revenit la Viaţă,
faptele Mâinilor
au prins contur
şi, deodata, Sufletul a recunoscut
acuarela paşilor
şi
algoritmul Privirii.

Amintirea
se joacă cu cercurile
pe care Aripile noastre le conturează
în largul necuprins şi adânc al
Uitării,
îndemnând Vocea tăcută să regăsească
culoarea ecoului
şi
sunetul Raiului.

Iar când Sufletul va fi ţinut
de mâinile
care înţeleg Focul arderii divine
şi care acoperă suflul cu
Scânteia,
atunci răceala Lutului va fi învinsă de
căldura lacrimii
şi
miracolul Iubirii.