Nu-mă-uita

-->
Petală albastră ascunsă sub pleoapă
petală trezită din nu-mă-uita
perdeaua de gene o ţine captivă
firavă-nchisoare
venită din stea;

Privirea o-nalţă încet către ceruri
şi suflet cu dor se prelinge din ea
născându-i pe margini arípi pentru zboruri
zvâcnire de visedin inima mea;

Întreaga făptură cuprinsă-n lumină
adie suflare ca fulgul de nea
atingerea mută de lacrimă plină
aduce mirarepe aripa sa;

Pleoapa se-nchide,privirea se pierde...
Întoarsă spre sine renaşte mai blândă
creare-izvorăşte-n aducere-aminte
şi-a mea alinare ce îngeri o cântă
zideşte un suflet în linişte sfântă.
x
x