_____de ziua Oanei (nash-mea)
_____22 decembrie 2008
Când clipa din raza lucíe a lunii
trezeşte în suflet mirare şi glas,
cu inima plină de dorul luminii
străbaţi neştiută eternul rămas;
asceza aşteaptă-mplinire-n voinţă,
credinţă,
surpare,
urcuş şi popas;
cu lacrima-n zâmbet,
cu mintea-n ştiinţă,
cu sufletul sus – numai el ţi-a rămas…
şi biruie raza de aur si-opal
străfulger de viaţă în lut efemer,
când timpul măsoară doar treceri de val
tu urci prin iubire, iubindu-l pe El…
5 comments:
specială naşă trebuie că ai :))
şi modestă!
:)) şi subtilă! Că doar una am! :)
:)
În lunga noapte a trezirii
să ştiu spune al nemuririi cânt
să cad, să pot să urc spre absolvire
să ştiu cuvântul-al cărui legământ
îl ţin în chivotul speranţei
punct
lumina mea-n sclipiri de scrum
să văd, să pot să spun
Post a Comment