Solstiţiu

_____de ziua Oanei (nash-mea)

_____22 decembrie 2008

Când clipa din raza lucíe a lunii

trezeşte în suflet mirare şi glas,

cu inima plină de dorul luminii

străbaţi neştiută eternul rămas;

asceza aşteaptă-mplinire-n voinţă,

credinţă,

surpare,

urcuş şi popas;

cu lacrima-n zâmbet,

cu mintea-n ştiinţă,

cu sufletul sus – numai el ţi-a rămas…

şi biruie raza de aur si-opal

străfulger de viaţă în lut efemer,

când timpul măsoară doar treceri de val

tu urci prin iubire, iubindu-l pe El…

Roşul de sine

Rupere din tăcere,

strigăt sfâşie întunericul…

roşul ţâşneşte cu aripile în zbatere –

amestec de decor

cu vis şi realitate;

nimicul se face mic –

dispariţie.

liniştea strigă ‘Ajutor!’,

ochii îşi caută irisul,

sufletul deasupra şi departe

desprins de materie

vede trecut,

prezent şi

viitor,

dar tace…

secretul e încuiat cu lacăt de

fir de sunet,

ghicitoarea e prea simplă

ca să fie dezlegată;

vederea limitei şi limitele privirii

nu simt largheţea,

simţirea are nevoie de arbitru;

Revenirea la sine – 

Cheia pe care o caut...

Nu-mă-uita

-->
Petală albastră ascunsă sub pleoapă
petală trezită din nu-mă-uita
perdeaua de gene o ţine captivă
firavă-nchisoare
venită din stea;

Privirea o-nalţă încet către ceruri
şi suflet cu dor se prelinge din ea
născându-i pe margini arípi pentru zboruri
zvâcnire de visedin inima mea;

Întreaga făptură cuprinsă-n lumină
adie suflare ca fulgul de nea
atingerea mută de lacrimă plină
aduce mirarepe aripa sa;

Pleoapa se-nchide,privirea se pierde...
Întoarsă spre sine renaşte mai blândă
creare-izvorăşte-n aducere-aminte
şi-a mea alinare ce îngeri o cântă
zideşte un suflet în linişte sfântă.
x
x

Paralelism

Din maini reunite invie chemare.

Ingerul mut pune-n fire de fum

acorduri de vieti

simfonie,-ndrumare...

Sunet de-aripa batand linistit

contrapunct in fiire

contraton in murire

contrast in finit...

Traire ce-ntr-una revarsa din Eu

cu lina risipa

mereu si mereu

contratema...

Lia şi fluturii

Cu gandurl dus, sub stoluri de frunze,
i-e sufletul plin de ramuri de fluturi;
iubirea prelinsa pe vene de salcii
renaste-amintirea pe aripi de gene;
cu maneca larga, zbatand ca un vis,
cu pasii pe marginea gandului fin,
isi cauta somnul patruns de traire
gasind numai viata pe iris deschis
si fluturi albastrii - reflexii de raze
se joaca cu rosul din inima ei.
'Iubirea se-ascunde, gasi-o-voi oare?
alerg peste campuri si valuri de vant...
pe nori argintii tresar de chemare
"Lia!" ma striga fluturii mei'
Acolo in lumea cu palcuri de stele
se-aduna cu totii - strajerii plapanzi,
pazesc si slavesc intreaga ardoare
ce-asteapta s-avem doar curajul de-a vrea
si-atunci o sa spuna: 'Iubirea ta, Lia,
e-n tine deja; ascult-o si arde odata cu ea!'

Iubirea...

Când mi-am amintit
Zborul,
gândurile mi-au revenit la Viaţă,
faptele Mâinilor
au prins contur
şi, deodata, Sufletul a recunoscut
acuarela paşilor
şi
algoritmul Privirii.

Amintirea
se joacă cu cercurile
pe care Aripile noastre le conturează
în largul necuprins şi adânc al
Uitării,
îndemnând Vocea tăcută să regăsească
culoarea ecoului
şi
sunetul Raiului.

Iar când Sufletul va fi ţinut
de mâinile
care înţeleg Focul arderii divine
şi care acoperă suflul cu
Scânteia,
atunci răceala Lutului va fi învinsă de
căldura lacrimii
şi
miracolul Iubirii.

Basm

Te-am căutat

- mi-ai zis –

pe creştetul muntelui,

dar nu te-am găsit.

Si totuşi eram acolo,

dar mă acoperea aripa vulturului;

ochiul lui mi-a arătat

măreţia albastrului,

a verdelui,

a curcubeului întreg.

Am vorbit

- mi-ai zis –

cu vulturul, dar

tu nu erai acolo.

Mă ascunsese zeul pământului;

lutul lui mi-a arătat

sculptura cristalului,

a viului,

a omenirii întregi.

Am săpat

- mi-ai zis –

pământul şi zeul

m-a gonit sa nu

tulbur zânele.

Mă furase îngerul cerului;

inima lui mi-a arătat

puterea gândului,

a aripilor,

a iubirii întregi.

Şi abia apoi

te-am recunoscut…

dance me...

Devenire

Îmi număr bătăile inimii

în cadenţa paşilor tăi:

te apropii,

esti,

ai trecut…

Acum

iar trebuie să-i spun inimii

povestea chipului tău

să mai poată trăi

din amintirea cadenţei

pleoapelor tale

până când,

apropiindu-te,

eşti – va deveni etern

şi inima mea va hrăni

cadenţa

buzelor tale

Petec de cer

Cu pasi marunti si iuti
mă urmăreşte ploaia,

raze de soare-o fac

perdea de chihlimbar

Mă strigă să m-opresc,

să mă întorc

şi să păşesc,

râzând copilăros,

în apa strînsă-n palmele deschise

de fir de iarbă

şi petale de-albăstrea.

Cu paşi mărunţi şi lenţi

tu vii în urma ploii;

doar dacă ea va sta

ne vom putea-ntâlni

Mă strigi să mă opresc,

să calc,

să tulbur,

râzând puţin poznaş,

un mic petec de cer – palme deschise

de fir de regăsire

si suflete pereche.

Degrade (Suflet căprui)

In ochii tai citesc

- pe-ascuns –

întregul acatist

dintr-o suflare.

Osana

irizată în degrade căprui.

Când buzele-ţi rostesc

cu patos

condac, icos, cântare

le sorb

- pe-ascuns –

simţind puterea Lui.

Şi-n muta rugăciune

a sufletului tău

mă oglindesc cu teamă,

sfială

si credinţă

- pe-ascuns sperând că spui

o mută rugăciune

spre-al meu suflet… căprui

Destramare

gândul tău
stă
agăţat de marginea
sufletului meu destrămat
ca un păianjen
care
îşi părăseşte pânza
udata de roua dimineţii
şi se întoarce furişat
în razele apusului
doar
ca să-şi deguste prada fremătândă:
gândul meu.