Shhh...

Only silence fits this night
with words unspoken...
A brave silence
like that of a knight
who fights the battle of truth
with himself

The only silence of this night
is that of thoughts unwhispered...
Foolish thoughts
like those of a child
who plays the game of heart
with me

Only night fits this silence
with glances unseen...
Confused glances
like those of a queen
who shares the dance of passion
with you

frig

prezenta lacustra
din sufletul meu respirand
strabate lumea
adunand frunzele de toamna...

adapostul la care
se incalzeste
sufletul meu plapand
din ce poate fi facut mai bine
decat din ele?...

Una noche en el recuerdo

No se puede hablar del encuentro
antes de que el cuerpo lo asimile,
le permite existir
y
sabe llamarlo su mismo

Solo se puede hablar del encuentro,
cuando el recuerdo
de un murro
de supuesta arquitectura del Renacimiento
te pone cara a cara
con la memoria
de aquel beso
apasionado en la lluvia...

Y entonces
se puede sonreir
con los ojos cerrados
y
se puede hablar del encuentro,
del recuerdo de aquel beso,
del hombre,
de su cara,
de la lengua extranjera...
de la historia
que valio la pena
y se desea reiterada...

Ametistul

Incremenire de aripi
stropite cu dor;
un dor de sperare,
de-albastru,
de mor,
renastere dulce
ce face sa bata
nu inima vie,
ci inima-ti moarta,
sculptata in piatra
de catre-un artist
ce-a-nchis-o-n cristal,
intr-un mic ametist,
uitand-o apoi pe o polita gri;

uitandu-te-apoi
tu pe tine sa fii...

Aducere-aminte,
traire de dor,
trezire de lacrimi
si aripi de zbor,
un suflu de patimi
putin acrisor...

Zambesti la reflectia-ti,
plina de haz...
Ca orice artist,
oglinda-ti arata, cu ochi de viteaz,
cercei de-ametist...

Agape

Cand nu te gasesc,
ma trece luna
peste suflet
si-l umple cu argintiu.
Si soarele se intreaba
cine-i acel ce-i ia
cu atata nerusinare locul?

Cand esti in cale-mi,
picioarele-mi trimit
peste inima
raze de soare-nflorite.
Si luna se intreaba
cine-i acel ce-i incalzeste
cu atata insistenta lucirea?

Cand ma transform in tine,
cerul ma locuieste
in toata fiinta
si atunci nimeni
nu se mai intreaba
nimic...

Punere de acord

inger de floare,
copil de soare,
praf de sudoare,-
algoritm.

adunare de urma,
extragere de suma,
patrat de luna,
ritm.

echilibru de toate,
graunte de poate,
milenii de soapte,
filosofie.

nimic de instincte,
pocal de sorginte,
iubire de minte,
... fie ...

Scriere veche

papirus si bambus,
un ic intr-un toc,
o mana ce tine cuvintele-n loc,
o scriere veche in care s-au pus
o mie de ganduri
cernute la foc,
tesute-n o mie de fluturi prin nori,
ce nasc o privire din margini de sori...

gonind printre spatii, prin vise si dor
se-ntuneca, creste,
se naste din nou,
invaluie suflete,
ganduri, priviri,
le-aduna,
le cerne,
le face-oglindiri
si cauta-acerb,
scormoning prin milenii,-amintiri...

deodata,
privirea aluneca-nceata
pe bambus, papirus,
pe-un ic intr-un toc...
si pe-o mana
ce pune cuvinte la loc.
Si-un suflet se-opreste,
vibreaza si-ngana:
'mileniile toate n-au cum sa se-opuna...'

______________Nashei, cu drag (La multi ani!)

responsabilitate

frunza toamnei
paraseste
sevele copacului vietii
doar ca sa schimbe verdele in galben...
sau
doar ca sa intalneasca suprafata apei
si sa creeze-n ea
acele cercuri
care, altfel, nici n-ar fi existat vreodata...

frunza toamnei
e responsabila de
Nasterea
tuturor cercurilor copacului vietii mele...

zambeste

Priveste! aluneca gandul in mine;
Asculta! se-ascunde-ntre sunete line;
Si crede! intreaba de tine...

Privirea mea tese o nada,
o-arunca in lumea de forma
si-asteapta - rabdarea-i e arma -
privirea-ti s-o soarba, s-o vada.

Deci crede: ti-e mintea cuprinsa-ntr-un val
Asculta! iti danseaza in vise pe mal
Priveste! iti naste un gand magistral

si-ti creste nou zambet:
esti suflet perfect de cristal!

Prefata la cuprins

_____________ sau 'Poveste noua'

si ma gandesc de-atata timp
cu ce sa umplu-atatea pagini,
cand tot ce am e un cuprins
de cer cu stelele pe margini?

de-ncerc sa le adun putin
se-ncurca razele-ntre ele...
si-apoi eu cum mai scriu povestea,
cand gandul lor e-ntr-ale mele?

gandesc albastru-n raze pale
cu stele atarnate-n pleoape...
cu-n colt de luna-astern pe file
portret de drag cu chip de ape...

aproape-mi umplu cartea vietii,
cuprinsul mi-e carare clara,
cand... vii si schimbi o stea din locu-i!

...ma lasa luna-n miez de seara
sub ochiul tau sa ard in focuri
pana-n valtoarea diminetii...

cand iau cu grija-un colt de soare,
il trec prin flori pline de roua,
te iau de mana si-ntre-alinturi
m-apuc de scris poveste noua...

Zambet mut

Aduna-mi inima in cupa
cu care vei cinsti, in clipa
ce-aduna-n ea o lacrima lucíe,
pe-acei ce te-au facut sa plangi.

Si-o soarbe-apoi cu voluptate
ca pe-o licoare ce-n trecut,
sub magica privire-a lunii,
facea sa nasca-un zambet mut
si trist, si vesel, si zalud

Si-apoi ma cheama!
Si-am sa vin...
caci cupa-adanca se goleste,
iar sufletu-mi, nestors de chin,
se face râu si paraseste
- in valuri calde -
ochiu-ti plin...

Cheia

de ce pasesti cu-atata grija
pe firul firav
al privirii mele?
cand tot ce iti doresti
- sunt sigur -
e sa patrunzi prin poarta-nalta
sculptata-n
lemn de inima dorinda...

nu-ti fie teama
de zabrele!
sunt genele-mi - grabite parca -
sa-ti netezeasca drumu-n cale

iar cheia...
cheia negraita,
te-asteapta-n coltul
gandurilor tale...

Povestea

Ti-am ascultat in zambet
marea
care-mi spunea povesti
in vant,

te-am strans in brate
cu dorinta
de-a te pastra mereu
in gand...

Tu apa lina si adanca
ce nu stai clipa locului,
m-ai invatat
cutreieratul
si-apoi....
m-ai lasat orisicui...

ca sa ma-ntorc incet la
chipul
ce sta-ncrustat in
sinea firii
si-mi spune ne-ncetat povestea
a mea
a ta
si
a iubirii...

Prefer zborul

Crezand ca pier
m-am agatat de viata...
dar viata-a spus
'tu ma sufoci!'

Am plans atunci
cu gandurile albe-n
valuri,
privirea-nchisa-n
mintea goala.

Am plans durerea
ne-agatarii
fara-a-ntelege
eliberarea...

Iar cand aripile-au prins
vantul
si sufletul a prins
iubirea,
am inceput sa zbor
prin zambet...

Prefer zborul
oricarui tip de mers...

Soare... fastacit

Mi-ai sarutat mana delicat,
urmarind cu privirea linia fragila a incheieturii...
Apoi, lumina soarelui
s-a fastacit infrigurata
inainte sa incalzeasca cu razele-i aurii
incheietura
ramasa suspendata intre
doua batai ale inimii...

tu crezi...

O lume ingradita
de propriile zabrele,
tesute fin
din fir de gand
plangand incet
in valuri de trairi...

Eu stiu ca vrei sa evadezi!
Tu crezi ca n-ai cum sa te salvezi...

Urzeala de zabrele
ia-o,
preschimb-o in carari de vis
si ele te-or purta mereu
spre cer deschis...

Ingerul Pazitor

e frig
intotdeauna
cand plec de langa tine...
va fi oare focul tau
atat de arzator
sa ma incalzeasca in infrigurare?...

e gheata
sub pasii-mi nesiguri
ce ma-ndeparteaza de tine...
vei avea oare aripile
atat de lungi
sa ma sprijini in alunecare?...

e intuneric
in haosul gasit
in lumea din afara de tine...
vor fi oare ochii tai
atat de luminosi
sa-mi arate calea in ratacire?...

e instrainare
in uitarea ce s-a asezat
pe sufletu-mi golit de tine...
va fi oare iubirea ta
atat de graitoare
sa mi te-aduca-aminte in pieire?...

e glas
din departare
ce-mi striga pe nume
sufletul doritor de tine...
'eu Sunt!' ...
Caldura, Echilibrul, Lumina, Iubirea
totul re-nvie
caci m-am intors la tine...
desi... n-am fost plecata nicicand;
doar m-am uitat o clipa in afara...
cand, de fapt,
TU
esti mereu inauntru!

Culoare

liniste-n noapte,
gand se destrama,
pe margini de suflu trec clipe de vis

tresalta culoare,
se-aduna-n privire,
picteaza un suflet pe-albastru deschis

pe zbucium de gene
o clipa se-opreste!
admira-n tacere culoarea... si trece,
lasand amintirea din cupe sa sece...

ochiu-mi suspina,
insa pictorul rade:
ingheata privirea si-albastrul e rece!

...un zambet re-nvie caldura-n culoare...

gandul se-aduna,
iar visul dispare,
lasandu-ma-n brate de cer si petale
de clipa de timp care trece-n uitare...

petale-n culoare de vis...

Aripi pentru imbratisare

Cand am plecat de langa Tine,
pasii
mi-au plans...

Dar au suras aripile
stiind ca, de acum,
ele Iti vor simti caldura.

Cand am revenit aproape,
pasii
au lasat din nou lacrimi
in urma lor:
pierdusem aripile - credeau...

Ei insa nu stiau ca
aripile nu se vedeau
doar pentru ca ele
acum
imbratisau infinitul...

El latido del corazón

La creación de Dios
creciendo
in error…

aprendiendo
vida con vida,
olvidando
día con día,
perdonando
casi nunca…

La memoria del alma
señalando
minuto con minuto,
la razón
ignorandola
cada segunda…

La creación de Dios
pidiendo perdón
desdel momento
que debe pagar…
nunca ates,
solo después…

pero con cada latido del corazón!
_____________________________________
(english version)

The heartbeat

God’s creation
growing
in error…

learning
life by life,
forgetting
day by day,
forgiving
almost never…

The soul’s memory
crying out
minute by minute,
the reason
ignoring it
each second…

God’s creation
asking for forgivness
since the moment
it has to pay…
never before,
only after…

but with every heartbeat!